Educarea răbdării
Subiectul de azi este răbdarea și cred că ceea ce vă voi spune vă va fi de mare folos în educație în general și în educația muzicală a copiilor de vârstă preșcolară în special.
Răbdarea și învățarea ei in vârsta preșcolară
Să ridice mâna cine când era mic, trebuia – zicea mama sau tata- să aibă răbdare. Știu că nu ați ridicat mâna numai pentru că nu vroiați să scăpați din mână telefonul.
Ni s-a explicat vreodată ce înseamnă să avem răbdare? Am exersat vre-o dată răbdarea cu un educator sau părinte?
Știam doar că trebuie să avem acest concept ciudat și abstract.
Credeți că acum s-a schimbat totul?
Nu știu cât de mult ați exersat, explicat și practicat răbdarea în casa voastră. Știu doar că fiecare copil ce vine la ora de pian sau percuție are nevoie de extrem de multă răbdare și concentrație. Aceștia sunt termeni clari, care pot fi dezvoltați explicați și folosiți în viața de zi cu zi, dar care încă par abstracți și copiilor de azi.
Viața de familie e foarte dificilă, ești ca un antreprenor care trebuie să gestioneze o întreprindere de persoane, mici și mari care trebuie instruite de la zero petru rolul lor în acest nucleu interpersonal. Răbdarea poate salva și aduce liniștea familiei. Dar în definitv, să ne punem și noi întrebarea:
Ce este răbdarea, când să o mai exersăm și de ce?
Să începem cu de ce?
Pentru că răbdarea este o calitate excepțională care ne va ajuta în toate activitățile vieții, care ne va simplifica drumul prin viață și ne va aduce satisfacții pe plan social și profesional, pace
și liniște în plan personal. Vreau să aduc acest argument bineînțeles și în cadrul meseriei mele si să spun că studiul muzicii și răbdarea nasc împreună și se dezvolta reciproc. Capacitatea noastră de a studia muzica se dezvoltă prin răbdare iar răbdarea se dezvoltă studiind muzica.
Fiind că sunt o persoană practică sunt aici să vă dau informații despre această artă a răbdării și despre cum o explic eu copiilor în timpul lecției.
Doresc să subliniez că încep mereu de la a preciza că răbdarea ca toate celelalte calități se învață mult mai repede observând-o dar este bine să avem explicația pregătită. În mod planificat sau nu, să exersăm și acasă în afara orelor de studiu la instrument această așteptare.
Cum să definim răbdarea pentru noi dar și pentru cei mici
Noi adulții știm că acest cuvânt provine din verbul a răbda ceea ce implică un grad de suferință. Am studiat în ultimii ani relația corp – minte și știm bine că ceea ce face mintea noastră pentru noi, pentru a ne ține în viață este să ne ducă cât mai departe de orice ne poate produce această suferință, datorită instinctului de supraviețuire.
Deci implicit răbdarea este o luptă împotriva minții noastre sau mai bine zis încercarea de a ne îmblânzi mintea și de a o face să accepte suferința pentru o perioadă de timp.
Am făcut pentru voi o sumă a definițiilor care cred că o descrie foarte bine:
Sufăr, tolerez, îngăduĭ, permit trecerea timpului în așteptarea ca ceea ce doresc eu să se întâmple, indiferent de condițiile în care mă aflu.
Și atunci ce îi spunem copilului?
Că răbdarea implică așteptare, un mic moment neplăcut sau care la început nu ne place, dar care va trece și va avea o rezolvare și va aduce cu aceasta stimă de sine sau un rezultat dorit.
Vă dau un exemplu concret:
,,Dragul meu, să ai răbdare înseamnă să înveți să aștepți până când se întâmplă ceva ce tu dorești.’’
Pun foarte mare accent pe cuvântul înveți. Astfel copilul înțelege că e un proces care poate fi perfecționat, învățat, dezvoltat și nu o calitate înnăscută.
Astfel învățăm și noi același lucru. Că răbdarea poate fi dezvoltată învățată și exersată deci nu o putem cere fără să o fi exersat înainte cu copilul și fără ca acesta sa știe în ce constă.
I-am arătat cum se mănâncă, și am înțeles când zi după zi era mai multă mâncare pe bavețică decât în burtică . Am exersat asta de trei ori pe zi cel puțin timp de un an. Dacă luăm exemplul unui singur an, noi am studiat mâncatul în 1095 de ocazii.
Cât de mult am exersat răbdarea? Deloc, pentru că în primul an de viață nevoile noastre sunt atât de importante și puține încât e foarte ușor să fie îndeplinite imediat: foame, somn, afecțiune și …. mișcare intestinală.
Cea din urmă este primul act care ține de răbdare. E primul exercițiu ce se face în acest sens, și cum se face? În primul rând trebuie să fim anunțați că vine pipi, deci până când copilul nu învață cuvantul pipi sau caca, nu va putea începe învățarea răbdării. E momentul optim de a introduce cuvantul în vocabular.
Ați observat că deja în acest caz educam corpul și mintea să traverseze un moment neplăcut fără să acționeze instinctiv până când nu este dorința noastră să efectuăm respectiva acțiune.
Deci până când nu folosim olița, nu se poate vorbi de răbdare dar din acel punct, da.
Au mai trecut câțiva ani, acum avem doi, trei sau patru. Nu am exersat răbdarea dar știți ce exersăm zi de zi ? Nerăbdarea. De câte ori facem ceea ce dorim exersăm nerăbdarea.
Cred ca nu ați mai văzut lucrurile în acest mod până acum, dar dacă ne gândim logic, așa este.
Și pentru că o facem mânați de instinct, nu avem nevoie nici de definiții nici de explicații. Facem opusul răbdării și anume ne oferim ceea ce vrem în momentul în care vrem cât de des cu putință, și fiindcă am exersat nerăbdarea cu atât de multă sârguință zi de zi, avem și planuri de rezervă pe care corpul și mintea noastră le formează automat în așa fel încât să avem repede ceea ce dorim sau un înlocuitor.
Deci suntem deja la trei sau patru ani, experți în nerăbdare și nu ne vom opri niciodată din a o exercita pentru că se aliniază tendințelor instinctului de supraviețuire.
Înțelegem deci astfel cât este de absurd să îi ceri unui copil din senin să aibă răbdare dar cum spuneam mai devreme avem avantajul de a fi umani, de a ști și înțelege termeni și acțiuni și în acest caz, răbdarea este un termen și acțiunea este învățare.
Când spun că răbdarea se învață observând-o, nu va așteptați să învețe răbdarea văzându-vă cum o aveți cu el. Simtindu-se centrul universului instinctul său îi spune că acea răbdare i se cuvine.
Toate celelalte așteptări însă, vor fi de folos. Așteptarea întoarcerii cuiva drag, sau așteptarea orei de prânz sau așteptarea de a ajunge undeva. În timp ce se desfășoară, explicăm că acum se așteaptă cu răbdare, sau că mama (tatăl , bunica) acum au răbdare. Și nu uităm să îi întrebăm dacă înțeleg ce este răbdarea. De mai multe ori, pentru că doar prin exercițiu învățăm.
Și acum că am avut posibilitatea să vă sugerez cum ați putea să-i explicați copilului ce este răbdarea. Să vă spun după părerea mea când poate începe introducerea cuvântului în viața sa cum poate observa acest comportament în acțiunile voastre, vă dau și câteva exerciții de dezvoltare a acesteia acasă.
Numărăm înainte de a face ceva plăcut.
Putem număra cu calm pana la doi, apoi trei, apoi patru, și putem prelungi această activitate atât cât ne permitem. Important e să se înceapă mereu de la un număr foarte mic, și care să fie ușor de suportat.
Când se va putea observa trecerea timpului pe un ceas sau și mai bine pe un cronometru, vom aștepta 1 minut. Și între timp vom învăța ce se poate face în timpul așteptării. Putem să numărăm, să ne pregătim pentru acțiunea ce va veni, cu calm, întrebându-ne cum ne-ar pacea să acționăm, cum credem că va fi? ce ne va placea, ce ne place cel mai mult atunci când facem acel lucru? Putem să respirăm (mai bine zis să ne concentrăm pe respirație). Putem să ne îndreptăm atenția spre altceva cum ar fi un obiect, sau o acțiune (nu un ecran trebuie să fie ceva din mediul înconjurător). Putem să fredonăm o melodie. Dacă reușiți să aveți un cronometru care să producă un sunet atunci când timpul a expirat, sărbătoriți faptul ca ați avut răbdare acel minut, la auzul sunetului.
Profităm de situații pentru a explica cum se educă răbdarea
Atunci când exersează la instrumentul muzical pe care l-au ales, trebuie să le explicăm că trebuie să aibă răbdare cu corpul și mintea lor, până când acestea vor învăța să facă în mod fluent ceea ce acum fac pe segmente. Le amintim cel mai recent lucru pe care l-au învățat și le vom reaminti că înainte de a ști să îl facă , nu știau deloc, dar au avut răbdare cu mintea, mâinile sau picioarele lor în timp ce au repetat și acum știu.
Pornim de la puțin pentru a construi un obicei plăcut
Și așa cum în viața de zi cu zi se începe de la puțin pentru a face în așa fel încât așteptarea să fie repede răsplătită și astfel să devină o acțiune pozitivă, și în învățarea muzicii, vom educa răbdarea pornind de la o notă.
Să ne concentrăm pe o notă, apoi două, apoi trei până când ajungem la o măsură. Să avem răbdare să facem aceasta măsură o singură dată rar. Apoi de două ori, argumentând repetițiile treptat.
Educăm răbdarea folosindu-ne de trecerea inevitabilă a timpului
Putem să îi sugerăm copilului să se așeze doar la instrument în poziția corecta, și să se gândească la el pentru un minut la început. Adoua zi, hai să încercăm să citim o notă sau doar să o executăm. Bineînțeles asta pentru copii care au răbdarea aproape de zero. Fiecare cunoaște propriul copil și știe care este cel mai de jos prag de la care se poate începe introducerea programului de studiu.
Introducem momente plăcute pentru a prelungi rezistența
Atunci când s-a ajuns deja la jumătate de oră creați momente de relaxare în timpul studiului pentru a putea prelungi programul. Astfel în loc să avem o singură lungă răbdare vom avea două sau trei răbdări mai mici.
Foarte importante însă sunt crearea și dezvoltarea obiceiului de a ne așeza la instrument zilnic, pentru cel puțin cinci minute. Chiar dacă uneori nu vom cânta. Il vom saluta, îi vom explica de ce în acea zi nu ne vom juca cu el. Și dacă este un instrument care stă într-o cutie, neapărat îl vom scoate din cutie și îl vom atinge. Dacă este un instrument electronic, îl vom pune în funcțiune.
Creem obiceiuri
Un obicei se formează în aproximativ 30 de zile. Știu că vi se va părea greu și anevoios să faceți asta zilnic timp de o lună, dar gândiți-vă la importanța imensă a acestei lecții.
Ce virtute minunată dezvoltăm și câte altele se leagă de aceasta cum ar fi: respectarea angajamentelor luate, punctualitate, ambiție, concentrare, purtarea lucrurilor la bun sfârșit, autodisciplina, respectul de sine, respectul celor din jur.
Dacă ar fi să purtați acasă o singură idee din acest articol de BLOG, ar fi aceasta:
Nu putem cere nimănui să știe ceea ce nu a învățat și exersat.
Vestea bună este că răbdarea este o abilitate ce poate fi învățată și exersată.
Lasă un răspuns