La vârsta de opt ani particip la primul spectacol cu sala plină, unde urc pe scenă alături de mama mea, care mă învață secretele scenei.
În 1988 încep parcursul meu în clasele primare la Liceul de Artă (așa se numea atunci) ,,Ion Vidu” din Timișoara, parcurs ce își atinge linia de sosire după 12 ani.
Primele cinci clase le-am dedicat pianului, iar următoarele șapte unui unui instrument mai apropiat temperamentului meu, și anume percuția.
În primii ani de studiu a instrumentelor de percuție am urcat pe scenă, susținând alături de colegii mei concerte, recitaluri, festivaluri, concursuri naționale și spectacole cu grupul de muzică de cameră condus de profesoara Alina Cuibariu-Jumugă, care, alături de Carmen Roman, mi-au călăuzit pașii în acești șapte ani, în calitate de profesori de instrument.
Colaborarea începută în 2006 cu grupul „Banater Rosmerein” mă aduce în lumea muzicii și a dansului etnicilor germani din Banat (un grup etnic care face parte și din rădăcinile familiei mele), cu spectacole în Franța, Ungaria și în țară, participând la festivaluri de folclor care îmi îmbogățesc experiența muzicală și se constituie în primul pas pentru studiul bateriei.
La vârsta de 17 ani semnez primul meu contract de muncă cu orchestra Teatrului „Csiky Gergely” din Timișoara, participând ca percuționist clasic la spectacole atât în țară, cât și în străinătate, cu „Lorenzaccio” de Alfred de Musset.
A fost o colaborare din care am învățat foarte mult, cunoscând personalități proeminente ale artei și culturii naționale, precum regizorul Victor Ioan Frunză sau profesorul Mihaela Silvia Roșca.
În 1999 am obținut diploma de bacalaureat alături de certificatul în studiul muzicii și în același an m-am înscris la Academia ,,Gh. Dima’’ din orașul Cluj-Napoca pentru aprofundarea studiului instrumentelor de percuție și a pedagogiei acestora – o frumoasă călătorie sub egida marii personalități a școlii moderne de percuție din România – profesorul universitar Grigore Pop și a profesorului universitar Nicolae Coman.
În timpul studiilor universitare am intrat în contact și cu lumea caselor de discuri, printr-o colaborare de trei ani cu AMMA Record, ca textier.
În 2003, după ce a obținut diploma de absolvire a Conservatorului de Muzică, am avut privilegiul de a deveni profesor de percuție titular la Școala de Artă „George Apostu” din Bacău și am început o colaborare cu Orchestra Filarmonică ,,Mihail Jora’’ din același oraș.
În 2004 am absolvit cursurile de Master ale Universității „Gh. Dima”, din nou alături de profesorul universitar Grigore Pop, pentru a aprofunda viața și cariera compozitorului german Siegfried Fink (1928 – 2006) și tehnica tobei mici.
În calitate de profesor am participat în acea perioadă alături de elevii mei la concerte și recitaluri, concursuri naționale și internaționale, schimburi de experiență, obținând rezultate importante și acumulând experiență în domeniu.
În perioada 2004-2010, am avut plăcerea de a organiza o competiție în cadrul școlii, am făcut parte din juriile concursurilor și examenelor locale, am realizat și promovat proiecte pentru schimburi de experiențe școlare.
Tot în această perioadă am format primul meu grup de percuție și Body Percussion pentru copii – grupul „Red Hands”.
După un turneu în China și Italia cu Filarmonica „M. Jora’’, sub bagheta lui Ovidiu Bălan, la sfârșitul anului școlar 2009-2010 am decis să iau de la zero cariera mea în Italia.
Nu știam dacă voi reuși să devin un mai bun muzician, chiar pornind din nou de jos, dar nu vedeam nici un viitor acolo unde eram.
Simțeam că pot să ofer mai mult, să realizez mai mult, și speram ca această țară să-mi poată oferi o șansă.
Și așa a fost.
Tot parcursul meu însă m-a purtat spre o latură a muzicii și mai precis a învățământului muzical, la care nu m-aș fi gândit: propedeutica muzicală și predarea muzicii copiilor de vârstă preșcolară.
NAȘTEREA METODEI BIANCO
Primii ani în Italia
O Bianca mai tânără ar spune că am pierdut 6 ani înainte de a reîncepe să predau muzică în mod oficial, dar în realitate în acești ani am descoperit cine aș vrea să fiu și ce îmi doresc să fac. Nu am pierdut timpul pentru că am învățat o limbă nouă, m-am adaptat la o mentalitate diferită din anumite puncte de vedere, am urmat cinci cursuri în domeniul muzicoterapiei, am colaborat cu foarte multe grupuri ca percuționist și baterist, și am descoperit cel mai mare secret pe care viața mea până în acel punct avea să mi-l ofere:
Îmi place să predau muzică micuților de vârsta grădiniței.
Un bebe pe piciorul drept și un alt bebe pe cel stâng
La foarte puțin timp după ce am ajuns în noua țară, am fost încurajată să îmi găsesc un loc de muncă tipic emigranților.
Trăiam cu preconcepția că nu pot să suport copii mici sau să stau în preajma lor, astfel încât nu mică mi-a fost mirarea când la un interviu pentru postul de ajutor în casă, mi s-au pus pe rând- pe genunchiul stâng un bebeluș de 3 luni – băiat și pe genunchiul drept un alt bebeluș de trei luni- fată.
Nu știam nici cum să îi țin în brațe și îmi era frică să nu îi scap pe jos la prima întâlnire, și cum zice românul ,,să mă fac de miru’ lumii”.
Am învățat foarte repede să îi îngrijesc, dar și mai repede am descoperit că cel mai bine știu să le cânt.
Vă imaginați că în anii ce au venit le-am cântat și am cântat împreună, am inventat povești muzicale, le-am predat pian. Am pus astfel bazele cursului meu de Propedeutică muzicală, pe nesimțite.
Tot datorită acestor doi copii am creat și personajele notelor muzicale, și tot ei au fost inspirația pentru tot ceea ce fac acum.
Trebuie deci să mulțumesc destinului, care mi-a deschis ochii în cel mai frumos mod cu putință spre ceea ce -cred acum cu tot sufletul- este menirea mea în această existență.
Ce se-ntâmplă atunci când crezi în tine?
În 2016, după o schimbare radicală în viața de familie am fost împinsă spre a căuta și găsi contracte în meseria mea. Se credea în mine ca artist, ca instrumentist și ca educator, deci nu am avut altă șansă decât să încep să cred și eu în mine.
A fost de-ajuns să caut timp de o săptămână și în foarte puțin timp am început colaborarea cu diverse școli de muzică din Milano, Cadorago și Cislago- Italia și Lugano, Monteceneri – Elveția.
În tot acest timp, Metoda Bianco se contura tot mai puternic în mintea mea. Ar fi fost însumarea tuturor talentelor sau mai bine zis pasiunilor cu care am venit înzestrată:
Predarea muzicii, Compoziție, Desen, Joc, Actorie, Literatură, Entertainment
Pentru a putea da viață acestei metode trebuie să îmi dezvolt abilitățile de desenator și ilustrator, astfel încât în 2020 mi-am dedicat întregul an învățării picturii și desenului, compoziției și scrierii pentru a putea aduce la lumină toate poveștile, lecțiile și ideile născute din experiența de până acum.
Am lansat o provocare de 366 de zile în care am pictat, desenat, compus muzică și scris în fiecare zi, a anului, participând cu picturi fizice la peste 100 de minicursuri video pe Skillshare și publicând 331 de videoclipuri care rămân mărturie pentru toată munca depusă.
Metoda Bianco trece prin diferite denumiri și tehnici până în 2022, an în care, în sfârșit cristalizată, vă este oferită pentru prima dată pe acest site.
Continui să lucrez zi de zi, pentru a-mi dezvolta abilitățile și a putea oferi copiilor lecții de o calitate superioară, distractive și intuitive.
Voi avea nevoie de sprijin pentru a putea transforma în realitate tot ceea ce mi-am propus, dar primul pas a fost realizat cu acest site și cred că vor fi mulți cei ce, apreciind munca asiduă pe care o depun zi de zi, vor fi bucuroși să pună umărul, devenind patroni ai artelor pentru o nouă generație de copii ce merită toată această investiție.
Articole de blog
Video lecții inline
Episoade Despre Muzici Podcast
Desene si Pregrafie